Avertisment!






AVERTISMENT!

Orice reproducere a textului sau a imaginilor din acest blog, fara acordul meu, reprezinta furt si impotriva hotilor vor fi luate masuri conform reglementarilor legale in vigoare.

In cazul in care doriti obinerea acordului meu pentru a le uitiliza, va rog lasati un comentariu cu datele dvs de contact.

Va multumesc,
Roxana



joi, 19 iulie 2012

Dragaleala de seara

De cand piciul merge la gradinita si noi la servici, am simtit cu totii lipsa momentelor de alint petrecute alaturi de iubu nostru mic. Asa ca am instituit "dragaleala de seara".


Ce inseamna asta? 


Inseamna ca in fiecare seara, dupa ce intram in casa, inainte de baita, avem momentele de alint, joaca, distractie in familie. Facem toate nebuniile: punem muzica tare si topaim prin casa, sarim in pat, ne jucam de-a pititea, ne alergam prin casa. Punem in aplicare orice lucru distractiv ne trece prin cap pe moment.


Intr-o seara a inceput sa se piteasca punandu-si perna in cap. Si a inceput sa ne intrebe N'o'fi Udutu??? (unde-o fi Edutu??) si apoi, dandu-si perna jos din cap: Ite-l !!! 


Sunt asa adorabili picii cand au senzatia ca daca ei nu te vad (si-au acoperit fatza) atunci nici tu nu-i vezi pe ei!!!! Scump foc!!!


Aseara am facut gimnastica in pat. Ne-am asezat toti trei pe spate si am facut exercitii cu picioarele: ridicam picioarele, le departam, le apropiem, le lovim unul de altul, le asezam jos pe pat. Noi am dat tonul si apoi Edutu dicta miscarile. 


La un moment dat Edutu se intoarce spre mine si imi zice: Mami are buic? (Are mami buric?). Da, iubitule, are!! Edutu pupa buicu mami? (Edutu pupa buricul lui mami). Da, ii place sa ma pupe in buric!!!! Si bineinteles ca si mie imi place de mor!!! E atat de dragalas si amuzant!!!! Si se apleaca sa ma pupe in buric. Dupa ce m-a pupat a inceput sa sufle in buric, cu gura lipita de burta mea. Sunetele "partzaite" care au iesit ne-au facut sa radem cu totii in hohote. Si piciului i-a placut la nebunie! Si au urmat vreo 5 minute de Abrrrr in buric, acompaniate de hohote pana ramaneam fara aer!


Dupa vreo 5 minute, Edutu se intoarce spre Flo: Tati abrrrr buic??? (Sa-i faca si lui tati Abrrr in buric???). Bineinteles!!!! Cine poate refuza o astfel de oferta???? Si baga iar rasete!!! Numai ca la tati nu a fost asa de interesant pentru pici... cred ca nu a apreciat prezenta elementului "par" in toata treaba asta....


Ne-am distrat atat de tare!!! E adorabil scumpul meu mic, cum incearca el sa ne distreze si sa ne face sa radem! In fiecare zi, astept cu atata nerabdare "dragaleala de seara"!


Voi cum va dragaliti cu picii vostri?

miercuri, 11 iulie 2012

A mai crescut mogaldeata inca putin!!!!

Azi e o zi ce trebuie neaparat marcata in calendar!!!

Piciul meu a mers la gradinita fara sa planga!!!!! Wow! Mare mandrie de mama a navalit in sufletul meu azi!

Era foarte frustrant sa-l vad cum plange de i se innoada lacrimile in barba in fiecare dimineata. Se vede ca ii place la gradinita, ii place sa se joace cu copiii, ii place sa manance impreuna cu ei, sa doarma cu Miss. Si totusi plangea cu consecventa in fiecare dimineata.

Incepusem sa ma resemnez si sa ma gandesc ca asa va fi mereu (am prietene care mi-au spus ca ai lor copii au plans in fiecare zi de gradinita, ani in sir...). Se pare ca avem totusi sanse sa mergem cu zambetul pe buze la gradinita!



Si inca niste dovezi ca mutzunake a mai crescut nitel in ultima vreme:

Nu mai folosim biberoanele! Ultima data cand a baut laptic cu biberonul a fost 20 iunie 2012. De atunci bea laptic cu o canita cu supapa (ca sa poata sta pe culcat pe spate). Poate insa sa bea foarte bine din orice alt recipient: sticla de plastic, cana 'de oameni mari', etc.

Face pipi ca 'oamenii mari'!
Cu caldurile din ultima vreme, seara, cum intram in casa, dezbracam maimutica la pielea goala si il lasam sa se 'aeriseasca'. I-am spus sa nu faca pipi in pat. El s-a dat jos din pat si ne-a intrebat 'Pe jos??'. Noi am sarit ca arsi: 'Nu pe jos, iubitule!!! Mergem la veceu!". A ceceu????


Si am fost placut surpinsi sa descoperim ca ne asculta. Mami, pipi a ceceu!!!
Mergem la veceu, il punem cu picioarele pe colac si el incepe 'Iese!! Iese!!! A isit!!!! Bavo!!!!' . Si se aplauda singur la sfarsit. E super dragut!!! Bineinteles ca sunt dati cand se finalizeaza prin 'Nu iese!!!' si ne plimbam dormitor-baie-dormitor de cateva ori....

Concluzia: am un baietel marisor :). Si care stie deja ce va face cand va fi mare!

Mami, chiec maie, cat pian!!!! Adica atunci cand va creste mare va canta la pian (l-a admirat fascinat vreo 5 minute intr-o zi pe nenea pianistul care canta in cafeneaua de la Plaza Romania). Artistu' lu' mama iubit!!!!!

marți, 10 iulie 2012

Despre cum e sa fii mama... si sa mai faci si altceva pe langa...

Acum ceva vreme am fost contactata de revista online pentru bebei si mamici, Qbebe, pentru a le raspunde unor intrebari despre cum se impaca meseria de mama cu meseria profesionala.

Ca orice mama mandra de odrasla ei, nu am putut rezista tentatiei de a vorbi despre cat de super misto e sa fiu mama acestui pici minunat, asa ca am acceptat invitatia cu mare placere.

Mai greu a fost sa le furnizez niste poze care sa acompanieze acest articol, pentru ca eu, ca fotograf al familiei ce sunt, bineinteles ca nu prea apaream in poze... Asa ca am mai amanat putin, am fost in concediu si m-am asigurat ca apar si eu macar in cateva cadre.

Eu sunt tare mandra de cea a iesit :).

http://www.qbebe.ro/mama/interviuri_cu_mamici/mamici_de_cariera:_interviu_cu_roxana_arghirescu

duminică, 8 iulie 2012

Super-tortul şi petrecerea Eduţului

Pentru petrecerea de 2 ani a Eduţului am vrut un tort cu adevărat special. Şi ce poate fi mai tare, pentru un mare iubitor de tractoare şi desene-animate, decât un tort Bob the Builder?!?!?!

Iată-l!!!!


Nu-i aşa că e minunat?! Din primul moment când l-a văzut şi până am ajuns să-l mâncăm, Eduţu ne-a zăpăcit: Toutu!!!! Pune mâna pe eh!!!!

Această minuăţie de tort a fost realizat de super-talentata "artistă în marţipan", Ana.
Şi să ştiti că nu a fost doar arătos, ci şi foarte, foarte, foarte gustos!!! Blat vanilie, crema snickers şi cremă de iaurt cu fructe de pădure.... Miam, miam, miam.... vă lasă gura apă, nu?? Şi mie!!! Şi dacă încă nu vă curg balele pe la colţul gurii, ia priviţi aici:


Dacă vreţi să vă convingeţi că Ana este o adevărată maestră în torturi, nu trebuie decât să intraţi pe blogul ei, să vedeţi de ce minunăţii este în stare! 

Iată ce a povestit despre tortul Eduţului nostru:

Abia aştept următoarea ocazie de a comanda un nou tort facut de ea!!!!

Eduţu minuatul suflă în lumânare!!!

S-a stins lumânarea!!! Bravo!!!!!

Hai, mami, dă-l repede pe Scoop încoace, că abia astept să-l "repar"!!!!!

Miam, miam, miam

Eduţu papă tout ghigus (tort singur)


Mmmm.... e buuuuun


Vei, mami?? 



Şi bine-înţeles a primit şi multe cadouri!!!! Nu pe toate le-am pozat, însă toate ne plac mult!!!! 
La început a fost cam timid când a văzut atâtea jucării noi, dar pană la urmă şi-a dat seama că sunt pentru el!
Cadooo!!!! Cado!!! Maşina maieeee!!! Keka!! (bicicleta)



Asta e o super bicicletă!!! 

E foarte practică, pentru că e uşoară şi se "împachetează" foarte bine, devenind mică-mică, de poţi să o bagi chiar şi într-o geantă, dacă vrei :). Şi e foarte amuzantă pentru că, pe lângă faptul că piciul se poate plimba în voie, mai poate şi ţopăi pe ea!!!!

Aici aveţi un link, dacă vă interesează (e şi un filmuleţ, ca să vedeţi ce distractivă e): http://www.bestkids.ro/p-6827-fropper-mov.aspx


 Adorabilul meu pui!!!! S-a făcut băieţel mare!!!!!

joi, 5 iulie 2012

Dino Expo

În această seară ne-am decis să-l distrăm niţel pe Eduţu, aşa că am fost la o expoziţie de dinozauri. Şi nu orice expozitie! Cea mai mare expozitie de dinozauri în mărime naturală din Europa! Wow!

XXL Dino Expo (asta este denumirea completă) are loc în parcarea Carrefour Orhidea (intrarea dinspre Calea Plevnei), în perioada 28 iunie - 8 iulie (adică până duminică). Cuprinde 32 exemplare de dinozauri în mărime naturala (zic ei... eu mă aşteptam să fie mai mari), mecanizate, astfel că îşi mişcă membrele, capul şi scot sunete specifice.

Noi am aflat despre această expoziţie duminica trecută şi imediat m-am gândit că i-ar plăcea tare mult maimuţicii noastre.

I-am spus piciului azi, după ce l-am luat de la grădiniţă, că urmează să mergem la expoziţie de dinozauri. După cum ne aşteptam, s-a entuziasmat foarte tare, din prima! Begem vedem dino!!! Uau!!!! Şi apoi, foarte curajos, întreabă: Suim dino?? Adevarul era că una dintre atracţiile promovate ale acestei expoziţii o reprezenta "călărirea" unui Trex... dar Eduţu nu ştia asta. Şi oricum e prea mic să călărească dinozauri!!! I-am zis că o să vedem acolo dacă ne va da nenea voie :). În plus, la cum îl ştiu pe pitic, sigur îi va fi frică....

Ajungem la expoziţie. După cum m-am aşteptat, cum am trecut de poartă, Eduţu a pus o faţă de ziceai că dinozaurii aia se pregătesc să sară pe el (probabil chiar asta e senzaţia, pentru un ghindoc de om, când vede ditamai monştrii). Avea Eduţu nostru ochii holbaţi, gura încleştată, iar inima îi bătea ca după o repriză serioasă de "pakiku". Ce să mai vrea să "suie"... cred că nici dacă-l plăteai cu 1000 de filmuleţe cu tractoare care mută pământul, tot nu se apropia de dinozauri...

I-am explicat că sunt de plastic şi l-am pus să atingă unul pe coadă ca să se convingă. S-a mai liniştit niţel după asta. Şi tot repeta, parcă pentru a se convinge şi mai tare Sunt pastic! Da!. Dar tot nu vroia să coboare din braţe... 





Aşa că am facut 3 ture complete de expoziţie: prima - speriaţi, cu glasul "inlăcrimat" şi cu mâinile încleştate de gâtul lui tati; a doua, Eduţu pe picioarele lui, dar ţinându-se de mâna noastră, acum am apucat să facem şi nişte poze (îşi descleştase îndeajuns gura cât să poată pune zâmbetul de poză); a treia, Eduţu arătând cu degetul entuziasmat spre diverşi dinozauri şi povestind tot ce vede: Ăta mic! Uau! Iese ou! (iese din ou) Ăta boaă! (zboară) Ăta maie!!! Papă!!.




La finalul turei a treia şi-a adus aminte că vroia să se suie şi acum gasise şi curajul necesar. Ne-am dat seama că e momentul s-o ştergem, că nu ne vom mai înţelege cu el în curând, mai ales că erau pici pe acolo (bineînţeles, mai mari ca Eduţu), care tot călăreau Trex-ul ala. Iar Trex-ul dădea din mâini, din cap, închidea şi deschidea gura şi scotea sunete terifiante...


Aşa că l-am întrebat pe pici dacă e gata să mergem acasă. Păi ce credeţi, era?? Normal că nu!! Nu acasă! Bedem dino!! Suim dino!!



Aveau acolo şi un stand cu zeci de dinozauri de vânzare, de diferite mărimi. Noi i-am luat lui Eduard toată colecţia de dinozauri care s-a vândut cu Gazeta Sporturilor, aşa că nu am fi intenţionat să-i mai cumpărăm încă unul. Însă ne-am dat seama că fără o "diversiune" care să-l facă să îşi găsească un alt motiv de entuziasmare, nu plecam "prieteni" de acolo. Aşa că l-am dus la stand şi l-am pus să-şi aleagă un dino. A ales repede. Foarte hotărât băiatul nostru.

Apoi am plecat acasă liniştiţi. Pe drum a mai început el să mâţâie că vrea să vadă dino, dar s-a potolit relativ repede. A plimbat dinozaurul proaspăt achiziţionat pe cotierele de la scaunul lui de maşină, pe geam... a "păscut" dino de pe picioarele lui: Dino papă picioaie Uduţu!!!


Dacă vă întrebaţi cât costă distracţia asta....


Biletul de intrare este 25 lei pentru adulţi şi 20 lei pentru copii. Nu ştiu de la ce vârstă încep să taxeze copiii, noi nu am plătit pentru Eduard.

Jucăriile sunt între 10 şi 75 lei. Al nostru a costat 15 lei.


E distractiv, mai ales dacă ai un pici ceva mai mare şi care e pasionat de dinozauri. Şi poate să şi călărească Trex-ul... ar fi ceva ce şi-ar aminti multă vreme şi ar deveni probabil un fel de "erou" printre prieteni...






luni, 2 iulie 2012

Câţi ani are Eduţu? "Două!!!!!"

Azi a fost o zi foarte, FOARTE specială! Eduţu nostru adorat a împlinit venerabila vârstă de 2 ANI!!!!! Yuhuuu!!!!!!

Fiind aşa o zi specială, am vrut să o petrecem aşa cum merită micul nostru prinţişor, aşa că nu l-am dus pe piticot la grădiniţă, ci a stat acasă cu mami şi tati! Am facut totuşi o excursie la gradiniţă, înarmaţi cu tort şi coifuri, să-l sărbătorim pe Eduţ alături de colegii săi.

Entuziasm maxim când am dezvelit tortul! De când l-am ridicat din cofetarie şi până am ajuns la grădiniţă, Eduţu ne-a cerut in continuu "Tot!! Toot!".


Când toată lumea a început să-i cânte "La mulţi ani!", Eduţu, un finuţ din fire :), s-a ruşinat şi a fugit la tati în braţe.


Apoi a venit momentul să sufle în lumânări. 


Eduţu ne-a surprins şi a suflat atât de tare că a reuşit să stingă lumânarea imediat!


Şi s-a ruşinat iarăşi când l-am aplaudat!


Apoi s-a gândit să testeze tortul, să vadă dacă e bun şi dacă putem servi copiii din el ;).



Şi pentru că a trecut testul, tortul a fost împărţit frăţeşte la toată lumea!



Iar după tort, să ne răcorim cu puţin cus (cu puţin talent la anagrame, descoperim şi varianta corectă a cuvântului..."suc"). Cum sucurile sunt subiect tabu de obicei şi singurul suc bun pentru Eduţu este... apa... vă daţi seama ce veselie mare pe capul piciului nostru. A ras dintr-o suflare 2 jumătăţi de pahar cu suc de mere!


Apoi a început distracţia!!! Toţi copiii la dans!!!! Toţi copiii am zis!!!! ... mai puţin Eduţu :). Şmekerilă al nostru nu a vrut să se mişte de pe scaun nicio clipă! L-au rugat copiii, l-a rugat Miss, l-a rugat mami, buni, tati... Încăpăţânarea piciului ne-a învins pe toţi! A stat pe scăunel şi a urmărit spectacolul, aplaudând la finalul fiecărei melodii şi strigând "Altul!!!". 


La final ne-am luat "La revedere!" de la toată lumea, cu pupici şi felicitări şi cu promisiunea că, de mâine, venim "la program".

Picul nostru a fost foarte fericit să plece cu noi acasă! În faţa grădiniţei şi-a exersat noua distracţie: săritul de pe borduri: Saie Uduţu!!!!


Seara a adus cu ea un al doilea tort, acasă la mamaie. Din nou suflat în lumânări, motiv de mare entuziasm piticesc!


Şi vom continua petrecerea în weekend, când vom face petrecere mare, mare şi vom avea un tort foarte special ;).

-----

D-ale mamei....

Ufff.... Au trecut 2 ani!!! Deja??? Sigur nu au fost doar 2 secunde??? Dar oare eu doar de 2 secunde trăiesc? Căci parcă nici nu-mi amintesc viaţa dinainte de Eduţu... Oare am trăit vreodată fără el?? Cred că nu... Cred că doar m-am antrenat, timp de 30 ani, pentru a trăi abia începând din 2 iulie 2010. Pentru că abia atunci am descoperit ce înseamnă să ai pentru ce trăi, spera, munci ca să devi mai bun, mai puternic, să iubeşti cu adevărat, să te bucuri la maxim, să simţi că nu-ţi încape în suflet mândria, fericirea şi, mai ales, dragostea!

Măi mogâldeaţă!!!! Te iubesc!!!!! Te iubesc cum n-am crezut că e omeneşte posibil!!! Eşti cea mai mare şi cea mai frumoasă surpriză din viaţa mea! Îmi depăşeşti mereu aşteptările şi mă uimeşti în fiecare zi! Sunt atât de fericită când râzi şi când mă mângâi cu mânuţele tale mici şi pufoase! Eşti mereu în gândul meu! Chiar şi muzica pe care o ascult are o nouă semnificaţie pentru mine acum... ieri, stăteam într-o mulţime de oameni şi, ascultând minunatul glas al lui Sharon den Adel, mi s-a făcut aşa dor de tine, încât m-am trezit cu lacrimi şiroindu-mi pe obraz... Nu m-aş fi gândit vreodată că voi plange la un concert rock... :)

 Eşti cel mai minunat copil!!!! Şi deşi nu credeam posibil... m-ai schimbat... mult :). Sper că în bine :)))).

La multi ani, iubu meu scump!!! Te ador!!!

PS: Eduţu ne-a facut şi el un cadou extraordinar azi: a venit la mine şi la Flo, ne-a îmbrăţişat şi ne-a spus drăgăstos Biebec!!!! Adică.... "te iubesc""... Nu e prima oară când spune... însă e prima oară când a avut el iniţiativa. Şi asta a însemnat enorm pentru noi!!!!